DOAMNE, FĂ TU PRIMUL PAS
 
m-am născut într-o toamnă târzie
era al douăzeci şi cincilea ceas de vecernie
când mama a coborât din fereastra deschisă spre cer
a lăsat pruncul acolo şi a venit să mă nască pe mine
cu durerile facerii şi desfacerii
celor niciodată făcute 

în lume
eu şi o pasăre
din cuibul coastelor ei
în cuibul coastelor mele
 
plângeam plânset de toamnă târzie
îngerii dănţuiau înveşmântaţi în piele de broască
cineva cânta un descântec cu iz de veşnică pomenire
destinul abia se aprinse în candelă
şi…doamne, câte promisiuni pentru viaţa de-apoi
mama
vinovată încerca să-mi închidă gura
cu o bucată de suflet
 
în lume
eu şi fierul ruginit al plugului din stânga pieptului ei
în stânga pieptului meu
 
odaia era caldă, mirosea a turtă coaptă
tata tocmai ce măcinase făină dintr-o bucată de piatră
laptele mamei avea gust de cremene aprinsă
abia mai târziu am înţeles taina
golgotelor ridicate din sânge
 
în lume
eu şi o cruce
din blestemul naşterii ei
în blestemul naşterii mele
  
doamne, te rog
fă tu primul pas
 

DIOPTRII PENTRU PRIVIT MOARTEA ÎN OCHI
 
De câteva zile îmi bate la uşă
– S-a dat verde la sinucideri poete
ţine un bilet de vacanţă!!!
Al dracului ofertă, zic eu şi scriu,
scriu despre balconul meu de la etajul 10,
despre sticla de clor din baie,
despre lustra ce-mi atârnă gândurile-n tavan,
(ca să luminezi trebuie să atârni de un cablu)
zic eu şi scriu
despre cracii vecinei de la 7
ce-s ca nişte foarfece de sugrumat via
(bărbat-su este plecat în Italia de o lună)
scriu despre toate împlinitele şi neîmplinitele târgului
despre bomboana de pe coliva ornată cu nucă
ce mi-o descântă nevastă-mea sâmbăta pentru ducă
şi despre alte reţete de condimentat clipele
aşa mai pe gustul cârtiţelor,
scriu despre vodca 6 / 49 îndulcită cu diazepam
înainte de masă,
despre locul virgin al cuielor din podul palmei
şi despre pancreatita ce-mi scuipă cuvintele
în closetele publice,
zic şi scriu
de inimă albastră ca de metil,
de sticlă pisată
şi…de negru în cerul gurii
 
scriu,
la ce dracu mai scriu?
Când poet pot să fiu toată moartea…
 

PRIVIŢI-I CE BINE LE STĂ CU MĂŞTI DE DUMINICĂ
 
Priviţi-i ce bine le stă cu măşti de duminică
li s-au cicatrizat semnele cuielor
cu 30 de arginţi,
coasta curge lapte şi miere
chiar dacă le atârnă somnul de gât
ca o piatră de moară
şi-n gură iarba începe să prindă rugină
ei au un preţ pentru orice înălţare.
 
Priviţi-i ce bine le stă cu măşti de duminică,
sunt vii
de parcă nu CEL înviat
este partea ce vrea să rămână,
de parcă jumătatea ce se divide-n omidă
le este încă şi încă o întrupare.
 
Priviţi-i
şi acum cu psalmii pe piept
ei au un preţ pentru orice înălţare,
le-ar fi ajuns o jumătate de groapă
şi un loc de-a dreapta pe cruce,
le-ar fi ajuns moartea dintre două bătăi de inimă
pentru o singură înviere.
 
 
MOARTEA ÎN LOC DE PRUNCI CULEGE POEME
 
Acest poem este mai tânăr ca o dimineaţă de mai…
mi s-a aşezat rouă pe buză întocmai ca un sărut de amantă
pe când încuiam stelele în pântecele nopţii pentru încă o noapte
s-a aşezat cuminte pe buze şi mi-a zis:
– mă scrie,
mă scrie te rog, nu mă ascunde-n cerneală,
nu mă întrupa în celulele tale stinghere,
nu mă folosi descântec sau cântec
pentru desfrunzitul miresei,
mă scrie, mi-a zis…
mi-ajunge cât ţi-am îndulcit somnul, nesomnul,
cafeaua şi laptele muls direct din ugerul nopţii,
cât mai aruncat din rană în rană şi din oftat în oftat,
cât mai ucis cu pietre crucificat pe femeie
mă scrie…
adună-mă dintru toate cele ale tale
şi naşte-mă pământ pentru încă o zi.
 
  
                                                                                                      Revista Luceafărul.net, Anul 1, Numărul 10, 11 octombrie 2009