ERAI UN BOB DE NISIP

ERAI UN BOB DE NISIP

Cu sufletul liniştit, cu dorul alinat,
Privesc galeş cerul adesea invadat
De păsări delicate din depărtări sosite
Să aducă cerului speranţe înalte.

În aer pluteşte o pace luminoasă,
Iarba fuge din pământ ca un copil din casă,
Printre nori pătrunde o rază de soare
Ce pretinde strălucire şi putere.

În preajma mea, prin somn, pământul geme,
Un glas în mine prinde să mă cheme,
Să-mi aşeze o floare de crini în palme
Să-mi adun anii şi să scriu litanii.

Erai un bob de nisip, în largul mării găsit,
Născut într-o zi cu un soare vlăguit,
Cu gândul mereu spre câmpul înverzit
Cu-n miros de flori proaspăt înflorite la nesfârşit.

Paşii tăi rari lângă mine s-au oprit,
Uşor s-au înălţat şi în somn ne-au purtat,
Parful de crini din părul meu ai mirosit
Şi pe vălul de mătase basme mi-ai povestit.