Mi-am propus să trec cu gândurile într-un plan secund
Să plutesc ca o crenguţă,ca un plop din când în când,
În valurile lagunei albastre
Să străbat acel loc cu miraj de linişte.

Pluteam încet,privind îngândurat,de teamă,la cer,
Apa a devenit albastră ca el,
Răcoroasă şi înviorătoare,
Frunzele-mi tremurau ca nişte aripioare.

Stropii de soare căzuţi pe ele scânteiau,
Răsunau ca de departe-n amintiri,
Care deodată au început a vui-n adânc
Ca la prima mea străbatere în apă înotând.

Mirajul lagunei-n loc să atragă pe cel cosmic
În conştient şi vital m-a aruncat,
Să găsesc subterfugii am încercat,
Deşi gândul meu era în concret antrenat.

Într-un moment de aventură nu m-am lansat,
Forţele obscure nu m-au manevrat,
Regret incapacitatea de a devia,
De a trişa,nu sunt-n stare să mă pot falsifica.