Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

VĂZDUHUL S-A ÎNTUNECAT

Autor: lnvitaţie la lectură

           Pe întreaga câmpie s-a aşternut-n cale
           O ceaţă grea şi lăptoasă mi se pare,
           Şi-un tremur de ierburi uşor ca o suflare
           Încerca mereu să mă împresoare.

           Un glas ascuţit din adânc de vale
           Se prelingea ca o apă curgătoare,
           Nu cunoştea nicio stavilă în cale,
           Pătrundea în cele mai ascunse taine.

           Îmbrăcată într-o rochie de vară
           Alergai printre grâne într-o seară,
           Era chipul ce nostalgic mă înfiora
           Şi un gând dulce,cald mă tot încânta.

           Te-am rugat să te opreşti,să-ţi spun o vorbă
           Să nu păşeşti prin furibunda iarbă,
           Căci în plete albinele se vor încurca
           Din creştet pân-la picioare ghimpii te vor-nţepa.

           Cu frumuseţi dulci m-ai tot ademenit
           Sufletul şi gândul mi le-ai răscolit,
           Ore în şir au trecut,dar nu le-am numărat
           Şi deodată văzduhul s-a întunecat.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare