PE TINE TE-AM ALES

Într-o atmosferă mătăsoasă,caldă,

Îmi clătesc ochii cu roua de pe iarbă,

Roata timpului se învârte nepăsătoare,

Zilele se pierd în a vântului vâltoare.

Cerul e plin cu flori de nu mă uita,

Sub dealurile înalte soarele ofta,

O pace adâncă peste văi se așeza,

În liniște ascultam respirația ta.

Gândurile mi-au luat iubirea de mână

Și mi-au purtat-o prin lumea creștină,

Până când noaptea coborî pe genele mele

Iar pe brațe îmi apăru primele stele.

În această sublimă întâmplare

Pe tine te-am ales să-mi stai în cale,

Să te privesc în oglinda retrovizoare,

Să mă încălzesc la căldura inimii tale.

Inimile noastre ardeau ca două făclii,

Nici vântul,nici cerul nu le putea opri,

Îar acea dulce văpaie a inimilor,

Coborî încet în adâncul sufletelor.

Acum,viața mi-e luminată doar de trandafiri,

Trăiesc numai și numai din amintiri,

Mă întreb,totuși,veșnicia cât va mai dura

Când vorbim cu inima și iubim cu tot cu ea.

Articole asemănătoare