Lăuntrică

În văzduhul înserării

Un luceafăr arde blând,

Peste valurile mării

Mângâiate lin de vânt.

Și cu luna fermecată,

În al apei joc lucind,

Sufletul ne îl îmbată

Cu văpăile sclipind.

Pe când tu, a mea iubită,

Parc-ai vrea să te sărut

Și sfiindu-te timidă

Vrei din tine să mă-nfrupt.

Și-n a ta simțire dreaptă

Parcă mai, și îndrăznești,

Din amor, tu, înspre faptă

Un sărut să îmi cerșești.

Și-n splendoarea înserării

Care-ncântă orice simț

Te lași pradă întrebării

Ce te roade cu-al ei zimț –

Câte poate duce oare

Omu-n lume îndurând

De iubirea când îl doare

Îl preface-n rug arzând ?

Semnat: George Ciprian Bălan

Articole asemănătoare