LANCEA DIN VIS

Într-un amurg cu ani pictați în nonculori,

Visam un anotimp cu brazii copți de sori,

Și-un codru plin de fagi, mesteceni cavaleri,

Strângeau sub poale verzi, săgețile din veri.

Și mai visam un dor răsfrânt peste cărări,

Ce cuibărea-n apus pocal cu supărări,

Și tot în vis era o margine de cer,

Ce zdrențuia-n pustiu contur de lăncier.

Și forma de soldat țintea pe crucea grea

Un trup nefericit și rupt de lumea sa,

Piroane ruginite striveau biet omul-zeu,

Chemat în cerul cristic sfințit de tatăl său.

În brazii pizmuiți de anotimpuri triste,

Doar umbra,-i nestrăpunsă de trup firav de crist,

Iar visul străjuit de lance și soldat,

În abur mistuia un suflet înviat.

25 aprilie 2024 București

Articole asemănătoare