Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
ACOPERĂMÂNT
- Mă înveleşte, Maică, în vălul tău cel sfânt,
- Şi pune pe-al meu suflet fir de-Acoperământ!
- Iar peste fruntea care se pleacă încărcată,
- Minunea ta deplină tu iarăşi o arată!
- Nu e de trebuinţă mai mult decât atât,
- Ţii viaţa mea întreagă sub Acoperământ,
- Ţii şi nădejdea plină, ţii sufletul în dar,
- Şi-un bine cât de mic îl ştii anume chiar.
- Mă prind de firul fin, ţesut doar din credinţă,
- Şi piere, prin minune, şi greu, şi suferinţă…
- Sub Acoperământ renasc încă o dată,
- Cu suflet primenit, cu viaţă luminată.
- Şi dintre-atâţia oameni ce sunt în jurul meu,
- Eu ştiu că mă cunoşti, ştii chiar cine sunt eu…
- Şi mă primeşti la tine, dar nu ca pe-un străin,
- Mă ştii cu nume, viaţă, cu bine, dor şi chin.
- De-aceea te mai rog, nu mă îndepărta,
- Sub Acoperământ, mai lasă-mă a sta…
- Iar vălul tău puternic şi-atât de necesar,
- Puţin să zăbovească pe sufletul meu iar…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania