• După plecarea Rafalelor, Cristinel și-a sunat doi prieteni buni, pe Vladone și pe David ca să pună la cale sincronizarea celor trei câini de intervenție în caz de invazie a celor cinci Rafale.
• Dragii mei, Rafalele au plecat, dar se vor întoarce curând. Nu renunță ele la supremație. Fiecare dintre noi are câte un câine cu dotări electronice Patrocle, Sara și Carlos vor dejuca planurile șirete ale Rafalelor de a se infiltra în viața celor de pe dealuri. Patrupedele noastre vor veghea ca forțele răului să se întoarcă în zonele cu oameni cu frica lui Dumnezeu.
• Primarul promise celor trei băieți o recompensă substanțială dacă vor reuși să îndepărteze Rafalele și să redea celor de pe dealuri liniștea de odinioară.
• Cristinel ceru prietenilor să-și echipeze patrupedele cu tot ceea ce presupunea aparatură electronică de manevrare a blănoșilor în zona cinetică și agresivă.
• Vladone era cel mai teatral din grupul celor trei prieteni. Putea imita pe oricine. Pentru a atrage Rafalele în cursă ,imită glasul Lui Bărbosu. Chemarea atrase repede cele cinci Rafale, dornice de o nouă aventură. Își înfoiară aripile de metal și priveau confuze una la cealaltă. Nu-și vedeau stăpânul. Cei trei câini cu guri metalice trase peste boturile obișnuite începură deteriorarea aripilor din metal ușor. Două Rafale încercau să-și ia zborul, dar Carlos le trase spre el stricându-le echilibrul și blocând înălțarea. Rafalele țipau ca din gură de șarpe. Nu le auzea nimeni. Aripile smulse se loveau de pietre și se dezmembrau. Rafalele se rugau în cor de băieți să le fie milă și promiteau pace cu toți pământenii. Cei trei câini echipați ca pentru luptă abia se întărâtară. Într-un târziu apăru și Bărbosu cu barba fluturând în vânt și turbat de supărare că niște javre i-au torturat Rafalele. Rând pe rând prinse cei trei câini  și îi aruncă în vale. Stăpânii lătrătorilor începură să arunce cu pietre în Bărbosu. Speriat de ploaia de bolovani, Bărbosu își luă Rafalele fără aripi și se pierdu într-un nor negru.
•  Bărbosu turba de furie. Puterea lui se baza pe aripile celor cinci Rafale. Se repezi asupra celor doi câini vinovați de schilodirea Rafalelor. Își desfăcu cele patru brațe -cârlig și îi prinseră pe Patrocle și pe Sara de picioare și-i aruncă departe în lacul din vale. Pe Carlos   nu-l văzuse. Acesta se ascunse sub un tufiș. Bărbosu se pregătea să plece. Ceva îl trăgea înapoi. Carlos îi prinse piciorul în laț. O tufă de cătină blocase piciorul drept al Bărbosului. Cu cât se zbătea mai mult ,cu atât lațul se strângea. Vaietele Bărbosului ajungeau până în vale. Patrocle și Sara își linseră rănile, vrând să-i aplice o corecție Bărbosului. Carlos îi aștepta triumfal. Văzându-i urcând cu gurile larg deschise. Pe stăpânul Rafalelor îl cuprinse o frică de moarte. Se  încordă cu ultimele puteri și rupse lațul. Cei doi câini veniți să se răzbune nu-l mai prinseră.
• Pe deal se auziră vaiete până spre miezul nopții. Meșteri de sub pământ ieșiră la suprafață pentru a repara grabnic aripile celor cinci Rafale chemate să semene teroare printre oamenii necăjiți ai dealurilor. Era mereu nevoie ca Binele să înfrunte  Răul.
• Toata cele întâmplate între dealuri vor deveni legende. Generațiile viitoare vor privi cu bunăvoință aceste născociri ale oamenilor vechi.
• Copiii își vor bombarda bunicii cu mii de întrebări, iar aceștia vor născoci alte întâmplări care să cheme somnul celor mici. Multe lucruri ar fi putut să se întâmple. Mereu va fi timp pentru basme. E frumos să trăiești în miracol departe de urâtul vieții cotidiene.

VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR