ÎNTR-O DIMINEAȚĂ

          Dimineața își ridică cortina de stele,

          În văzduh plutește o adâncă tăcere,

          Timpul ca o șopârlă se strecoară

          Printre firele proaspete de iarbă.

.

          Secundele își lasă hainele pufoase

          În ceasornicele cu multe ace,

          Aleargă pe străzile efemere

          Ca să macine anii în buldozere.

.

          Coloane vinete de fum se ridicau,

          Zorii dimineții înflăcărate le tăiau,

          Turme de oi pe pajiști imense pășteau,

          Păzite de ciobani care-n bețe se rezemau.

.

          Din depărtări apăru un chip frumos de fată,

          O mlădiță cu chipul alb, înaltă,

          Cu părul lung ce cădea în părți pe sâni

          Și cu fața albă ca o petală de crini.

.

          Cu ochii-n tainica pulbere a lunii visa,

          Acordurile unei melodii asculta,

          Acorduri  ce tremurau în liniștea naturii
Și se împânzeau în toate colțurile lumii.