Preobrajenia intelectuala a satului...
(titlul, n.r.)
Preluat integral din www.vorniceneanul.ro

Sunt, mi se pare, singurul dintre elevii școlilor din sat care a rămas repetent în clasa I. „Bis”-ul acestui spectacol măreț s-a dat sub bagheta pedagogică a unei domnișoare care debuta, sfioasă, în apostolat – cum altfel? – ca dirijor al unui cor de „mormoloci” „de-a-ntâia” trimiși să învețe înotul în Oceanul [mare și] Pacific din…deal. Drumul școlii din sat e făcut de Dumnezeu astfel încât din orice direcție ai fi venit către învățătură trebuia „să urci.” Plecatul de la școală era, fatal, „coborârâre”. Dealtminteri, se zice că și „pe Ceea lume” e la fel: spre Iad o apuci frumușel în jos și faci la stânga iar spre Rai urci, o veșnicie, calea pe „mâna dreaptă”. Simplu, fără navigație și G.P.S. Aidoma ființei aceleia care, din Paradis, l-a călăuzit pe un păcătos, prin Infern, către Iubirea care „mișcă sori și stele”, zâna cu bagheta făcea, la tabla de scris, diferite minuni cu cercuri, linii și bastonașe învățîndu-ne, de exemplu, că un gogoloi și o linie, [„o” și „I”] scrise alăturat se citesc „oi”.Poate că, de aceea ne zicea Învățătoarea: „Câmpul alb, oile negre, cin’ le paște le cunoaște”. Ca în povești, zâna cu bagheta ei magică ne-a transformat din „batraciene” [sic.] în, era să zic, Feți frumoși și Cosânzene. Pe mine, nu. M-a lăsat să fiu terestru și biped. Om. Dacă a reușit e meritul ei dacă nu, e greșela mea! Cu ea alături, alți cicisbei ai Luminii, [Istrate, Epure, Găină, Murarașu, Sârbu, Pădureț, Șalaru, Pânzaru, mai tinerii, Deaconu, Gherman, Aionesei, ăilalți Murărășeni] cu baghetele lor fermecate, ani la rând, au făcut din „mormoloci”, oameni. Unii dintre sus-pomeniții au apucat calea spre rai și, lunatec șirag, hălăduiesc acum pe toloacele cerului. Dumnezeu Să-i aibă în grija Sa!
P.S. În Dicționarul de Zânologie, sfioasa domnișoară poate fi găsită la literele „C” sau „I”. În revista Vorniceneanul, vide supra!