Boris Marian

Absurd

Câmp cu maci jur-împrejur,
Vântul bate în amurg,
Eu am părul tot mai sur,
Pe sub stele ape curg.
Tu eşti goală, eu alerg,
Eşti nebună, eu sunt bleg,
Vreau să spun ceva, încerc,
Suntem singuri, nu aleg.
Ne iubim că e prea larg
Spaţiul, prea e androfag,
Pe ocean aş fi catarg,
Eşti fragilă, eu sunt fag.
Astfel viaţa ne-a trecut,
În contract termenu-i scurt,
Cimitirul nu e mut,
Deşi mort, eu nu sunt surd.
………………………
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În braţele divine ale Măriei Tale,
Nu Ţi-am vorbit vreodată
şi nu Ţi-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roşii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloşii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ţi-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
Ţi-am fost iubit odată,
În secolul trecut,
Acum fumez o pipă
şi mint că nu Te-am vrut.
********************
Anonim umblu la origini, de ieri,
Homer a fost, astăzi se cheamă Mehr,
am fost și Agamemnon și Ulise,
dar porțile rămân mereu închise.
Iahvistul mi-a dăruit pe Elohim cel unic,
Pe când se-ncheia războiul cel punic,
Sappho din Lesbos, liră prea dulce,
Confucius cel aspru și azi mă conduce,
Eschil a chiulit ieri de la școală,
Sofocle îi suflă, degeaba, scofală
Nu este, când slab e școlerul,
Euripide și patrulaterul,
Cu Calimache intram la bulău,
Cezarii s-au dus, n-aveau Dumnezeu,
Ovidiu călare pe-un bidiviu
Se întrecea cu Tomaziu,
Pe Origene nu-l vom uita,
Nu avea stil, dar avea altceva,
Eh, Kalidasa, Vikramaditya,
Ce mi-ați făcut de nu mai știu Biblia?
Ahmad Da Quiqui ascunse Cuvântul,
Reapăru cu chip de preasfântul,
Dante, vai Dante, un dans fără el
Seamănă cu Abrabanel,
Bietul Villon ce iubea libertatea
s-a împăcat cu frânghia și cartea,
Tasso, Cervantes fură la nuntă,
Astăzi ei fură și ocna înfundă.
Pe greul Will îl lăsăm în cămară.