Alin DĂROI

Nemerituoasă

Era o vreme când făceam cu tine teme,
Erai studentă, râdeam și aveam și vreme
Să ne prostim, să râdem, să glumim
Și promiteam să fim, cum am vrea să fim.

Mestecam gumă și spărgeam baloane,
Știind să ne iubim, chiar de mai aveam și toane.
Și doamne, ce frumos putea să fie
Fără bani, fără de griji, făr’ s-avem vreo datorie.

Dar te-ai schimbat, oglinda ți-a mânjit privirea,
Erai frumoasă și nu-ți mai ajungea iubirea
Vroiai mașini, plimbată și de toți curtată,
Începeai să fii atrasă de viață agitată.

Vroiai cristale și metale sclipitoare,
Șampanie spumoasă, turnată în pahare
Așternuturi de mătase paturi cu baldachin,
Voiai totul imediat, nu mai voiai puțin.

Și ai plecat, mințind că nu mai ai simțirea,
Pe banchete scumpe vroiai să îți trăiești iubirea.
M-ai scuipat, scuipându-mi chiar și amintirea.
Ești fericită? Iubire, ți-ai găsit iubirea?

Tu ai zburat, eu te-am rugat să mai rămâi
Când ai plecat urechea la promisiunea lui,
Iar azi te minți că îl iubești, că te iubește,
Simțind în tine iubirea cum se veștejește.

Dar timpul trece, anii-ți se citesc în riduri
Ai fost trofeu, în juru-ți apar alte chipuri,
Alte trofee alte femei de cucerit,
Tic tac, trece timpul, vom vedea cât te-a iubit…