Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
ANII NE STAU LIANT
Cu respiraţia mângâiată de vânturi
Stăteai lângă fântâna mea cu ciuturi,
Cu-o floare-n mână te jucai şi zâmbeai
De vorbele mele te emoţionai.
Îmbrăcai dimineţi cu chemări de noapte,
Le mângâiai cu ştiutele tale şoapte,
Doreai să opreşti timpul ce alerga iute
Dar nimic nu vede,nu aude,nu simte.
Din poiana ochilor tăi iscoditori
Am pornit urcuşul şăgalnic amândoi,
Nopţile cu stele peste noi fulgerau
Şi într-un tunet răsunător se înecau.
Priveam adânc în ochii tăi albaştri,
Vedeam soarele plimbându-se printre aştri
Iar când pe cer apăru un curcubeu,
Bucurii ale vieţii îmi aduceai mereu.
Când o frântură de lumină s-a ivit
Destinul cu flori de cununie ne-a unit,
Într-o biserică de un secol zidită
De-a lungul anilor mereu slăvită.
Cu tine toate necazurile le-am trecut
Comori n-am adunat şi nici nu le-am visat,
Iar dacă câteodată ne-am certat,
Fie şi în glumă,anii ne stau liant.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania