ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
POEM

Blestem

Nu mă plâng, sunt insul care tace,
Drumul vieţii îl parcurg cu trudă
Intrigat de minţile opace
Cu sufletul şi inima crudă.

N-am să mă-ntorc la voi obedient,
Nici nu vă admir puterea sumbră
Sunt arma folosită conştient
Când tactic acţionaţi din umbră.

Şi liber îmi voi clădi norocul,
Cetate la margini de hotare,
Voi muri când va veni sorocul
N-am să fac la cei trândavi,cărare.

O să mă cheme totuşi luptător
În operaţiuni de front ascuns
Împotriva oricărui trădătror,
Să-mi guste ţeapa de răspuns.

Tot ce-nseamnă desconsiderare
Şi blestemul pământului natal
Fără lacrimă de îndurare,
Lovit să fie de-un frison letal.

Nici amintire, nici mormânt n-aibă
Hulit pe veci de vocile în cor
Fetid puroi rămas într-o zgaibă,
O pată neagră pe-un frumos decor.

La judecată merg cu alaiul
Niciodată apţi să se prezinte,
E un  protocol făcut cu raiul
Şi au pentru cei din iad un dinte.