ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 07 Ian. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 07 Ian. 2018
Editor: Ion ISTRATE 

Istoria nu iartă nimic, mai ales pe cei care o violează

De ”Sf. Ioan”, a ieșit pe micul ecran și criminalul Ion Iliescu. E și el ”sfânt”. Pe dos, numele său, doar al său,  înseamnă noI. Adică ei, cei care au instalat injustiția în România de după schizofrenia indusă din 1989. Când văd această broască râioasă vorbind, dând din mâini, aburind și acum populația cu droguri din samovarul său sovietic, mă cam îndoiesc că vom avea vreodată parte de o dreptate națională, una care să ne (re)pună în drepturi. O dreptate care să lămurească totul, toate crimele din 1989. Înmulțiți 1000 (și ceva…) de morți cu câte cel puțin 3 rude ale ”sacrificaților”. Genocid comunist ordinar. Și Iliescu, cu fața sa cinică, vine să explice cum a salvat el țara. I se vor face funeralii naționale. Toți nemernicii care au deturnat mersul istoriei firești îi sunt datori. Au făcut averi cât zece Românii la un loc. Ne-au desfigurat istoria aceea oarecum populară dar și academică. Ion Iliescu la televizor! Ce jignire mai mare poate fi decât prezența acestui pterodactil comunist în ochii unor tineri care nici măcar nu știu că locuiesc pe planeta Pământ? Ne merităm soarta, ar zice unii dintre cei care nu fac, nu zic și nu spun nimic referitor la aceste vremuri convenabile lor. Un popor drogat de asistență/asistare socială. Unii români, nu vreau să-i jignesc, sunt fanaticii acestui criminal în serie. E treaba lor. Când va da, totuși, colțul, va fi prea târziu. A făcut deja tot răul posibil. Cei care știu câte ceva, vor avea satistacția că au văzut ”un drac mort”, ceea ce se poate vedea foarte rar, de la Napoleon, la Stalin etc. Nu vreau moartea lui Iliescu. Oricum o să moară. Vreau doar să tacă odată pentru totdeauna. A vorbit destul, a mințit ca și cum ar fi avut dreptate. Un farseur. Locul său natural era la vreun circ de provincie, rupând lanțuri ideologice de vată, bătându-se cu maimuțele pentru o coajă de banană, nu în fruntea unei țări fabuloase. La cușcă! Istoria nu iartă nimic, mai ales pe cei care o violează! Dumnezeu știe ce-o face cu această carcasă de partid. Dacă ar fi după mine, l-aș înhuma exact lângă Ceaușescu, la picioarele acestuia care deja nu mai au miros decât de pământ de flori!…Pamflet!