Marin IFRIM: Poeții adevărați nu au un timp al lor
Marin IFRIM
Poeții adevărați nu au un timp al lor
Se dedică poeților ”biblici”
Poeții de astăzi se nasc celebri. Nu mai sunt precum cei de odinioară
Internetul/facebook-ul a devenit un fel de Avicola literară. Nimeni nu
Se mai sinucide, căci totul se naște sinucis on line. Odinioară, poeții
Iubeau direct cu ochii, acum ochii violează ideea cărnii pe net, brut.
Încotro, omenire literară? Unde au dispărut marii nebuni ai veacurilor:
Rimbaud, Verlaine, Baudelaire, Esenin, Apollinaire, T.S. Eliot, Tzara?
Poeții de astăzi au tupeul mărunt, se (de)scriu ca și cum ar vegeta în
Manuale pentru analfabeți. Ieri se visa cu ochii deschiși, acum nu
Există plăsmuire fără un bonus de întuneric bocnă, mâine toți orbii
Vor mânca lumină ri(t)mată. Cum se spune: viața merge mai departe.
Dar poezia, câtă moarte să încapă în ea, câtă lipsă de viață, câtă inerție
Să ducă-n metafore pentru a respira doar o gură de aer curat? Nu e de
Știut. Nici literele nu știu în care cireadă vor fi alergate spre vegetații
Polimerice. Pe vremuri, în versuri cântau cocoșii mai tare decât
Clopotele bisericilor. Acum miorlăie supersonic câte un bard timid
La porțile Sf. Petru, ca și cum poezia nu ar fi ruptă din rai. Poeții
Adevărați nu au un timp al lor, ceilalți sunt tot timpul în ei. Fără cuvinte!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Bazat pe câteva sintagme proprii, poemul în proză are nerv, idei și metafore, altfel ar fi doar tabletă, foileton, eseu, orice altceva, nu înseamnă că tableta etc. nu ar fi și specii ale poemului în proză, dar depinde mult de autoriu și oratoriu, adică de muzicalitate, putem zice chiar că txtul de care vorbesc, de mai sus este o tabletă poetică, rea cât trebie și grea ca substanță (De 27 de ani mjoritatea scriitorilor știpendiați și pnsionați se feresc a -și spune opiniile, a critica, a spune că una s-a vrut în 1989 -tot anul, nu doar în zilele crimelor-reamintiți-vă emulația primelor luni din 1990 și modul cum s-a lucrat-inteligent- de oprire a publicațiilor…până la cererea oficială a mahărilor că era bună cenzura, centralizarea editurilor foștilor fericiți membri ai Fondului Literar (apropo, unde-s banii? datornicii?)și lauda *rezistenței* acestora în diverse forme, inclusiv prin apariția de *poezii cenzurate*, dar nu o colecție cu o sută de volume, ci doar una-două cărți, că nu dă bine la cine și cum…Chiar și în acest poem de mai sus, fără să vrea autorul, cred, fiindcă apeciez o…fugă de condei formuarea*Poeții de astăzi au tupeul mărunt, se (de)scriu ca și cum ar vegeta în Manuale pentru analfabeți*, pentru că în manuale- vezi cine apar-reapar, cine au fost și sunt interziși…au dispărut și clasicii, dar mi-te ..cei debutați cum au putut, fiindcă, pentru că, deoarece… unii cu foncția și alții cu tot ce vreți dumneavoastră, dar în nici-un caz plătiți, ca înainte și după 198, DE STAT după 1989…Poeții de astăzi sunt mulți și buni, unii mai pleacă la Domnul cu tot ce-au scri siadespre mulți dintre ei, de după 1989, n-au cris mahării (unul dintre criticii*celebri* , care te ținea pe la uși înainte de 1989, dar și după…scrie azi poeme de doi bani, adică versificări, că doar criticul trebuie să fie și altceva, dar de unde nu-i nici nu cerem!)o fi vorba de dumnealui.Și totuși POEȚII AU UN TIMP AL CETĂȚII ȘI-L TRĂIESC CUM ÎNTREG NEAMUL LOR CHINUIT DE 27 de ani încoace după anul Crimelor, 1989 și următorii…