Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca și inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci și ciulini,
Atunci îndrepți ochiul minții spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existența, El nu te mustră,
Simți un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde oprește o clipă, parcă ar gândi,
Uiți toate cărțile citite, ca și cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poți, dar vei crede
Că și asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înțelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.