Condei
Autor: George Ciprian Balanlnvitaţie la lectură
Impresionat de-albastrul cer din ochii-ți,
Ce întețesc amorul ce-ți declar;
Și fragezi, rubiconzi, rotunzi – obrajii-ți,
Chiar negrul păr, iubito, când răsari…
Un chip cum, ne-ntâlnit mai înainte,
În dragoste cu el m-am regăsit,
De să-i socot portretul de-o sorginte
Serafică-n destinu-mi obidit.
Stă-n el lumina omenirii-ntreagă,
Încât cumva de el aș fi lipsit,
A mea menire îmi va fi beteagă
Și un stigmat de neînchipuit.
Și dar, iubito, să-ți sărut dă-mi mâna,
Și gura ta de care-s însetat,
Fiindcă-mi ești și ca-ntre stele – luna,
Sau soarele din cerul preaînalt !…
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: George Ciprian Balan
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

