Copacul meu
Autor: Nicolae Vălăreanu Sârbulnvitaţie la lectură
Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Copacul meu
Primit pentru publicare: 11 Aug. 2019
Autor: Nicolae VĂLĂREANU- SÂRBU
Publicat: 11 Aug. 2019
© Nicolae Vălăreanu Sârbu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com sau editura[at]agata.ro
Nu ştiu ce gândeşte un copac luat în braţe,
dar am semne că se bucură,
păsările se opresc din zbor şi cântă.
Umbra lui nu are picioare, dar fuge,
înima mea simte frunzele cum se clatină
şi se urcă pe ramuri alături de ele.
Fac ocolul pământului cu rădăcinile sub tălpi,
îmi simte urmele urcând prin cercurile trunchiului
şi nu mă scapă din ochii lui verzi.
Întotdeauna când vine furtuna
trag clopotele bisericii din dealul cu vii,
le aude şi simt cum se gândeşte la mine.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Nicolae Vălăreanu Sârbu
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

copacul iubirii
din rădăcina plajei cu suflet
a crescut un copac cu flori şi fructe
pe care Nea Grigoraş, bătrânul grădinar
le-a numit fructele iubirii
copacului i-am dat numele
copacul iubirii
spune-mi tu, Inorogule, care cunoşti livada darurilor
mai bine decât mine şi decât oricine
care dintre ei este copacul iubirii:
nucul, cireştul, mărul, prunul, sau caisul?
“păsările se opresc din zbor şi cântă.”
pe Dumnezeu, roagă-L după ce te opreşti
cu Dumnezeu nu stai de vorbă din alergare
ce mi-a spus Inorogul te las pe tine să ghiceşti