Lumina apusului

Lumina apusului
nu va mai fi alt final
mii de umbre smulse de vânt
purtate deasupra oraşului
dizolvate până la nuanţa cerului
retras în apele goale
forme de fum
şi cei ce adună cenuşa rămasă
de pe iarbă şi frunze
de pe crengile copacilor îngenuncheaţi
un copil găseşte trompeta
îngerului de piatră
risipit acum într-un colb fin
câteva bătrâne se sprijină
de zidurile ce au rezistat
imploră venirile promise
până nu e prea târziu pentru ultimele speranţe
până în ultima clipă a suportabilităţii
cât încă se mai ştie
că nu va mai fi alt final
pentru cei rămaşi
dincolo de timpul epuizat
pentru cel care nu-şi aminteşte ce-a fost
pentru cea care aşteaptă necontenit
urcă în tramvaiul fără pasageri
doar ea şi vatmanul
transportând aripi desprinse
de sculpturile din parcul central
şi ceva ce mijeşte pe sticlele geamurilor
ceva ce se va întrupa
doar din lumina apusului