DESTIN

Autor: Teodor EPURE

Alerg desculț prin iarba-nrourată,

Să-mi scriu durerile pe-o coardă de vioară

Iar bucuriile, pe-o stâncă solitară.

Alerg și rătăcesc cu inima brăzdată.

Privesc în jurul meu ca un strateg

Scrutez orizontul cu ochii reflexivi

Traversez griji, urc nori și munți masivi

Imortalizez durerile unui popor întreg.

Caut dreptatea plină de-nțelepciune

Și văd omenirea cu a ei înșelăciune

Cu truda minții și a faptelor mele

Descopăr enigma vremurilor grele.

Fiecare celulă din pieptu-mi e-ntrebare

Ce-o pun lumii din nou, fără-ncetare :

”De ce omenirea e-atât de nepăsătoare

La tot putregaiul ce mereu răsare ?”

Articole asemănătoare