Un roib frumos, un rege-al hergheliei
Cu coama-n vânt prin CÂMPUL poezie,
 Îmi zburdă neoprit prin spații vaste
Și în rotiri de vis prin roi de astre
Ne duce-n șeau lui, prin căi celeste,
Înfiorați de slova-i de poveste.
E vremea lui și-a celor ce visează
 Să stea mereu pe-aici cu mintea trează,
 Aminte să ne-aducă de STĂBUNI
Jertfelnicii aceia mari și buni,
 Că ei, trecuții lumii ne lăsară
 Ce-a DRAGOSTE de NEAM și dor deȚARĂ
 SMMERITUL și CREDINȚA în ceresc
CREȘTINI să fim cît trecem prin lumesc,
Și nepierită LIMBA ROMÂNEASCĂ
Pe-aici o alta nimeni n-o vorbească.
Ca el de-om fi, mai e încă SPERANȚĂ
Că-n ăst hotar, vom fi în astă viață,
 Nu nulități cu capul preaplecat,
 Ci LUPTĂTORI cu pasul apăsat
În huma unde-i neamul nost’ de sfinți
 Străbunii, moșii și ai noști’ părinți
Ce_de_din_ei_ne_dau_mereu_putere
Să ne fie viața unt și miere!

Mircea Dorin Istrate