Dorina RODU

Ecoul unei speranțe

Cine crezi că-ți va șopti
Pe suave note de liră
Numele ca pe-un tril,
Cu feeric iz de smirnă?

Cine de tine-și va aminti
Și cu tine-n gând mereu va fi?
Când tu, în racla ta de lacrimi,
Zâmbind trist, vei dormi…

Cine-n răsărit de soare
Visa-va la tine cu ochii deschiși și goi,
Stând în a lumii închisoare
Printre veselii strigoi?

Te-ai gândit vreodată
Că nu te va putea uita niciodată?
Și că-n târziul amurg,
Te-aseamănă unui demiurg?

Cine-ți va putea vedea mirajul
În a sa întunecată umbră?
Și cine va avea curajul
Să pășească-n a ta lume sumbră?

Stai tăcut în a ta lume,
Întins sub alte galaxii, pe-o culme
Și te-ntreabă cine-n întuneric
Îți poate nuanța sufletul eteric…

Când răspunsul vei găsi,
Cu vălu-ntunecat, pe frunte lăsat,
Cu sufletul de durere apăsat,
Pe racla de gheață, o vei regăsi
Pe-a ta Madonă rezemată.