Străinul din mine

Spune-mi și mie, cine este străinul din mine?
E atât de bătrân, singur și străin
Fiecare îmi spune câte o poveste încurcată
Alții îmi vând lacrimi la colțuri de stradă.
Într-o zi m-a certat copacul că m-am învelit cu umbra lui
Izvorul mi-a spus că a obosit de când curge pe aceeași parte
Nu mai pune omule întrebări, nu vezi că ești străin?
Eu vin dintr-un răsărit împădurit de ape
Rup drumuri din adâncuri
Să duc viață la oameni în viață
Dar tu, omule, rămâi mereu străin.
Străinul din tine bea apă din mine
Dacă vrei, îți dau viză sa călătorim împreună
Dar mai întâi aruncă-ți pământul crescut în tine
Drumul va fi greu printer pietre cărunte
Dar ne vom limpezi în asfințit de dor
Urcând prin rădăcini și muguri
Vei vedea omule că nu ești singur
Răcoarea umbrei se va topi ca o frunză
Și-n laboratoare reci vom merge amândoi
Să ne testeze oamenii de știință ai lumii
În eprubete mari de ploi.