Durerea desperației, izvor de resemnare. Vasile Popovici: DECÂT DELOC…

Vasile Popovici

Decât deloc…

N-avem prezent nici viitor;

avem doar un trecut

în care am gemut de-atât durut,

plătind nemeritat tribut

şi pentru ce nu am avut.

Şi-un Dumnezeu am mai avut;

acum nu-L mai avem,

că ni L-au exilat,

prinzându-se cu noi la sfat.

Şi a venit din iad blestem,

trimis de Belzebut:

„să n-avem parte de virtuţi

şi de averi, doar de poveri.

Să ne-amăgim

că suntem vii, că mai trăim,

că toate sunt deşertăciuni,

că şi aşa murim.„

Speranţe, zici, că mai avem?

doar dacă mai trăieşte Zeus,

să o sloboadă p‘-aia mititică

(Pandora o fi moartă);

decât deloc, la o adică,

e bună ş-o speranţă mică.

miercuri, 30 iulie 2014