Efigie

În toamna asta plină de magie,
M-ai părăsit, cuvântu-ai strepezit,
Mi-ai dat, la schimb, o mică efigie
Și-o lacrimă ce ochiu-a limpezit.

Mergi sănătos, asta-i urare veche,
Alta nu am… și ziua se deșteaptă;
Eu nu mai cred în suflete pereche
Pleacă, te rog, deşertul te așteaptă!

La ce e bun atât război în mine?!
Mi-aş fi dorit… să fiu un om smerit!
Deși am ars, să știi, nu mi-e rușine
Pe tine, cred, zadarnic te-am iubit!…