ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Lidia BURDUJA
Cenaclul DinOgor

Elegia izgonirii

Dintr-un rai de promoroacă, pe-ai mei umeri au căzut
două aripi diafane. Sfânt altoi ce m-a durut.
Elegia izgonirii am citit-o-n cerul stors
de zborul ce-n fus de vină, caier de iertări a tors.

Să îmbrace-ndrăgostiţii şi pe-aceia dintre noi
care şi-au pierdut credinţa, rămânând ca pomii… goi.
Crengile carbonizate se rup printre corbi şi fum.
Regăsind calea pierdută, nu mă mai abat din drum.

Pe orbita nemuririi, visul nostru s-a înscris.
Eu am aripi, tu ai nimbul. Îngerii şi-au circumscris
zborurile, castitatea şi blestemele de-amor.
Carul Mare să ne-arate, invizibilul Alcor.

Praf de stele să se cearnă peste huma ce-a rămas
frământată-n vad de ape. Pe un mal facem popas
şi pe gheaţa de sub sălcii, vom valsa cu paşi uşori.
Amintirea să învie, tu- de dragul meu să mori.

Pe-amândoi să ne oprească, raiul la închise porţi.
Iubirea neiertătoare să tragă în van la sorţi.
Elegia izgonirii s-o recite cine vrea.
Căinţa să mântuiască viaţa ta în viaţa mea.