Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Fâneţele au miros de otavă
Satul meu e pământul din care m-am născut,
În el o lume nouă am descoperit,
Mirosul parfumat al florilor am simţit,
Mângâierile părinţilor am primit.
Mângâierile părinţilor am primit.
.
Soarele răsare, când roua sclipeşte,
Scânteiază,când troienele-s-ngheţate,
Aici pomii se coc târziu la minte,
Peste tot se-ntind păduri de porumb, înalte.
.
Aici câmpurile au flori diferite,
Păsările nu contenesc să cânte,
Stelele vii nu îndrăznesc să cadă,
Doar infinitul mereu ni-l arată.
Doar infinitul mereu ni-l arată.
.
Aici fâneţele au miros de otavă,
Vara e parfumată cu iz de fân proaspăt,
Laptele are gust de iarbă-nmiresmată
Şi-i păstrat în oală de lut înflorată.
Şi-i păstrat în oală de lut înflorată.
.
Aici bunicile-mpletesc ciorapi de lână,
Pământul râde cu lacrimi de lumină,
Rândunelele îşi găsesc streşini sub care
Îşi lipesc cuibul măiestrit fiecare.
Îşi lipesc cuibul măiestrit fiecare.
.
Aici sătenii mă privesc-n ochi oricând,
Îmi place să discut cu berzele în gând,
Pot să înot în lanurile de grâu
Până luna răsare foarte târziu.
.
Aici sătenii cu palmele au muncit,
Lacrimile din ochi încă n-au îmbătrânit,
N-am nicio îndoială că acest pământ
Ce ne rabdă pe toţi este satul meu drag, sfânt.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania