ÎN CRÂNG

O boare răcoroasă s-a rătăcit printre vii,

Plopii licăreau în structuri argintii,

Glasul vântului tremura-n frunza salcâmului,

Crângul privea prin undele asfințitului.

Aerul din jur era atât de îmbălsămat

Încât sufletul se simțea încântat,

De o misterioasă melodie

Ce fremăta peste întreaga câmpie.

Mierlele cu pene galbene din fluier ziceau,

Lăstunii în stoluri negre mereu țipau,

Liliecii pe deasupra săgetau,

Pe pânza păianjenului înaintau.

Albinele păzitoare lângă stupi stăteau,

Mierea cu greu adunată o vegheau,

Căci ursoaica setoasă de putere,

Primea veninul în schimb pentru miere.

Am trăit clipe de fericire negrăită

Și mă îmbătam cu cel mai dulce concert

Pe care cântăreții naturii îl execută,

Pe niște note necunoscute încă.

Articole asemănătoare