Maria BACIU

ÎN DESCENDENŢA CUVÂNTULUI

În memoria poetului

GRIGORE VIERU

S-a născut
pe-un mal de Prut
într-un sat
necunoscut
când războiul
a-nceput

Se topeau
de-atâta tusă
Cerul şi
Câmpia Rusă,
iară Secolul,
brăzdat
de ghiulele-n
lung şi-n lat,
a-nvrăjbit
până la fraţi
ascultând
descreieraţi…

Un copil
din Pererita
se tocmise
cu Ursita
să-şi încerce
singur Slova
despre ţara sa,
Moldova,
despre soră
şi părinţi
şi icoanele
cu sfinţi,
despre casă,
despre pâine,
despre traiul
lui de mâine.

Trupul ţării,
sfârtecat,
de visări
l-a vindecat…

Însă Slova
i-a rămas
pat şi pâine,
drum şi ceas,
cer şi zbor
spre nemurire,
nume, flacără,
iubire,
iar Pământul
sfânt şi Cerul
i-au fost fraţi
lui GRIG VIERU…

                       (februarie 2016)