ÎNFIORĂTOR

Teodor EPURE

ÎNFIORĂTOR

Visăm numai palate,
excursii în străinătate
alergăm prin ierni înflorite,
dar nimănui nu-i pasă
de viaţa noastră,
nimeni nu ia aminte,
că în aceste clipe
ne mor albinele,
ne seacă fântânile,
aerul nociv ne-neacă,
sida în pământ ne bagă,
peştii plutesc în ape fără vlagă,
drogurile în spital ne bagă,
mafia totul ne vinde
pământ,păduri şi ape,
săraci,dezmoşteniţii pier,
se mută cu toţii la cer,
tinerii din sat au plecat,
duşmanii ne-au încălecat.
Ne risipim gândurile curate,
ne risipim sfintele rugăciuni,
spiritul vieţii plânge,
har să primească,
noi ne risipim viaţa sufletească,
ne risipim valori
lăsate de străbuni,
păzite doar de goruni.
Înfiorător e
de când pe cer
pluteşte luna,
ne însoţeşte întotdeauna
hoţia şi minciuna.
Groaznic de înfiorător e
să nu uităm
de rachetele intercontinentale
care şterg orice suflare,
căci moartea se strecoară,
în zbor
şi întâi omoară
pe cei cu haine rupte
în coate
dat nu se teme
să atace şi în palate.
Doamne, alungă răutatea
şi ne întronează din nou dreptatea,
că noi vom lupta
până.în zorii dimineţii
şi vom înlătura
păcatele înscrise
în cartea vieţii,
vom protesta,
vom ţipa,
până când gura ni se va usca,
dar dreptatea niciodată nu va seca.