Îngerul l-a strigat

Straşnic bărbat al câmpiei
Într-un colţ de Bărăgan,
Din anii copilăriei
Păstrând suflet de ţăran.

Venerând ca pom, salcâmul
Şi pelinul – dar în vin!
Frate fi ind cu ciulinul
Care l-a-nţepat din plin…

Vântul, ploaia şi cu praful
L-au bătut în drumeţie,
Le-a venit de hac cu leacul
Vinul de veselie.

Căci românul nu se pierde
(De are viţa de vie)
Ca stejarul este, verde
Chiar de creşte la câmpie.

Vraja bălţilor Brăilei,
Mitul hoţului Terente…
Şi povestea Chiralinei…
Ah, Terente, hoţ de fete!

Boarea Dunării bătrâne…
Livada, bostănăria…
La suflet le ţine bine
Ca a vinului – tăria!

Cu amici în crame boltite
Până se revarsă zorii,
Din ulcele smălţuite
Soarbe viaţa din toţi porii.

Elev al lui Sadoveanu,
Urmaş a lui Păstorel,
Lui Fănuş Neagu – munteanul
Îi închin un păhărel!