Leviathan

Un chip peste chip în întuneric,
Râsul homeric şi polimeric,
Chip de femeie fără de cheie,
Imaginea goală pe coala cea albă,
Niciunui sclav nu-i arăţi biciul,
Cnutul şi slutul şi priculiciul,
Ce grabă avem noi să murim?
Oricum reînviem, retrăim.
Ce felinare în zările veacului,
Ce an e acesta?  Ne ducem dracului.
Mari speranțe s-au pus şi pe noi,
Floare, genune, genunchi în noroi.
Casele cu stafii se vând mai scump,
Ia un castel, are-n el prea mult plumb.
Știu, Fromentin, nu mă bate la cap,
Am să te vând unui nabab.
Pe colonel servește-l mai iute,
La disperare ar face iar cute,
Piciorul lovește în hău un hârdău,
În mări se-oglindește  El, Dumnezeu.
Arhanghelii dau cu fulgere-n jur,
Un unchi s-a declarat  anglo-bur,
Altul  este patrulater, putea fi Rousseau ori/și Voltaire,
Numai copacilor le place focul?
Întreabă profesorul-ventrilocul.
Ia o afină, strivind-o în dinți,
Ca un balaur, are părinți?
Arde o casă, cal fără coamă,
Noi strălucim, vase vechi de aramă,
Iona, alături, se roagă, se-nchină,
Are o voce, zumzet de-albină,
Sunt și tramvaie în Leviathan ,
Unele-s triste, nu dai doi bani,
Altele duc  la Dom d”Invalizi,
Treci mai departe, gustă guvizi,
Ia samogon, cântă Katiușa,
Imn de viitor, deschide ușa.