MAMĂ

Spre tine curge amintirea-acum,

Spre tine!..Dorul şi doina mă-ndeamnă…

Un timp tiveşte clipele cu fum

Albăstrind tăcerea, (parc`ar fi toamnă).

Gândurile se rotesc ca-ntr-un dans

Învăluite de-o mirată umbră,

Atâtea-amintiri atârnă-n balans!…

Poate eşti aproape!.eşti..în penumbră.?..

Inima-mi, ceas curgător, pleacă-n trecut

Să te găsească,-aşa, cum te ştia:

Blând, pe frunte punându-mi un sărut,

Potrivind, pretutindeni, armonia.

Privesc fotografia prinsa-n ramă…

Mă opresc -plutind în neuitare-.

Îmi e aşa de dor de tine mamă,

Că mă-înec în plânsa respirare…

Lia Ruse,Canada