ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 21 Iun. 2018
Autor: Constantin NIȚU, General de brigadă (r.), prof. univ. dr. ing. Constantin NIȚU,
Cenaclul la distanță
Publicat: 21 Iun. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Mama și tata

-similitudini-

Este impresionant ce face vulturoaica atunci când își alege tatăl puilor săi. Ea rupe o crenguță cu ciocul, se ridică la o înălțime mare și începe să planeze în cercuri cu ea. Atunci când în jurul ei încep să se adune vulturii, ea lasă crenguța să cadă jos. Masculul care reușește să prindă crenguța în cădere și să i-o aducă înapoi vulturoaicei devine alesul ei, însă numai după ce face asta de mai multe ori.

 Ulterior, cei doi urcă pe o stâncă mare, înaltă, inaccesibilă altor ființe, în vârful căreia își fac un cuib din crengi dure. Apoi își smulg reciproc câteva pene și niște puf și le aranjează în cuib, astfel încât să acopere tot spațiul gol și să-l facă mai moale și mai călduros.

 După ce cuibul este gata, vulturoaica depune ouă (1-3 ouă), pe care stau pe rând atât ea, cât și vulturul, până vor ieși puii. Când ies din ouă, puii de vultur sunt foarte slabi și firavi, de aceea părinții îi acoperă cu corpul lor până ce vor mai crește și vor prinde putere. În acest timp, cei doi le aduc de mâncare, apă, îi acoperă cu corpul lor, cu aripile, de ploaie, soare puternic, până ce puilor le cresc penele și li se întăresc aripile și coada.
         Și aici apare momentul decisiv… Masculul începe să ciocănească în cuib până ce din el vor cădea toate penele călduroase. Puii vor începe să se agite, neînțelegând ce se întâmplă; în cuib s-a făcut atât de frig și incomod… Ulterior, mama prinde un pește și se așează undeva cam la 5 metri distanță de cuib și începe să mănânce din el. Puii încep să țipe, să se agite și mai mult… Doar mama le aducea întotdeauna mâncarea…
           Ce le rămâne de făcut? Doar le este foame și frig… Ei încep câte unul să iasă din cuib, făcând mișcări pe care nu le-au mai făcut până atunci și nici nu le-ar fi făcut dacă părinții i-ar mai fi dădăcit. Dar trebuie să ne amintim că puii se află la marginea prăpastiei, pe cea mai înaltă stâncă și astfel câte unul cade. Numai că în acest moment, tatăl, care cândva prindea crenguțe, își prinde acum puii și îi salvează unul câte unul.
După mai multe astfel de căderi, puii încep să-și întindă aripile și să facă mișcări pe care nu le-au mai făcut anterior niciodată – ei învață să zboare. În acest fel, vulturii își fac puii independenți, le arată cum să vâneze hrana și nu le-o mai aduc de-a gata.
Acesta este un exemplu foarte bun despre cum trebuie să se aleagă partenerul și cum să fie educați copiii. Este foarte important să nu ne ținem puii prea mult în cuib! Dar să-i învățăm să zboare la momentul potrivit, să existe o mamă grijulie și să existe un tată care să fie centura lor de siguranță în momentele critice.

            Să fiți iubiți!

             Autorul? Nu mă-ntreb, circulă mesaj în web!

 http://webdidacticanova.blogspot.ro/
http://lenusa.ning.com/profiles/blog/list?user=2xbgg4a2kinp8
http://geo.unibuc.ro/cv_nitu_c.html
nitu.constantin@yahoo.com
constantin.nitu@g.unibuc.ro