monolog

tot aşa a fost şi anul trecut pe vremea asta
un pod putrezit
deasupra unui fluviu cu flori nuntind
în rugăciune
îmi dezlegam ochiul încolăcit în valsul beznei
s-aud plânsul aripilor
ce se topeau în elegii

va veni şi vremea pentru cer
să mai picure ceva pe ruinele noastre
o tandră vibrare a ploii
a fi ultima dorinţă
a zborului captiv
în gândul meu

şi tot aşa a fost şi anul trecut pe vremea asta
o moarte mototolită
în memoria veşniciei
meditaţia surdă a soarelui
în paharul cu apă
clătinându-se