Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
MĂRTURISIRILE UNUI EMIGRANT
Acolo e casa-n satul pe care l-am visat
Să-l revăd mai tânăr, mai frumos și mai bogat,
Cu aceleiași speranțe precum l-am lăsat,
Acum zece ani în urmă,când am plecat.
.
E satul în care timpul se scaldă în soare,
Cerul se întunecă mai devreme,
Luna de-a v-ați ascunselea se joacă
Și se plimbă printre nori fără frică.
.
În serile liniștite cu-n aer parfumat,
Acolo,pe o bancă lângă gard am stat,
Pârâiașe de amintiri îmi apăreau
Și-n oglinda vieții mele se reflectau.
.
Acolo am ascultat murmurul fântânilor,
Foșnetul îmbietor al lanurilor,
Acolo la nunți și la cules de vie
Mi-am format o educație pe vecie.
.
Acolo mi-am lăsat copiii plângând
Cu ochii în lacrimi suferind de frig,
Îngrijorați și umiliți de îngândurare
Stând întotdeauna în așteptare.
.
Aș vrea ca nesfârșitul dor de casă
Să-l strâng în palme și să-l așez într-o plasă,
Căci iubirea de vatră eternă rămâne
Și nu poate fi înlăturată de nimeni.
.
Gândurile se îndreaptă spre casă
Mă așteaptă pământul,luna,soarele,
Grădina, livada cu vișini, florile,
Întregul univers mă așteapră acasă.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania