MĂRTURISIRILE UNUI EMIGRANT

Acolo e casa-n satul pe care l-am visat

Să-l revăd mai tânăr, mai frumos și mai bogat,

Cu aceleiași speranțe precum l-am lăsat,

Acum zece ani în urmă,când am plecat.

E satul în care timpul se scaldă în soare,

Cerul se întunecă mai devreme,

Luna de-a v-ați ascunselea se joacă

Și se plimbă printre nori fără frică.

În serile liniștite cu-n aer parfumat,

Acolo,pe o bancă lângă gard am stat,

Pârâiașe de amintiri îmi apăreau

Și-n oglinda vieții mele se reflectau.

Acolo am ascultat murmurul fântânilor,

Foșnetul îmbietor al lanurilor,

Acolo la nunți și la cules de vie

Mi-am format o educație pe vecie.

Acolo mi-am lăsat copiii plângând

Cu ochii în lacrimi suferind de frig,

Îngrijorați și umiliți de îngândurare

Stând întotdeauna în așteptare.

Aș vrea ca nesfârșitul dor de casă

Să-l strâng în palme și să-l așez într-o plasă,

Căci iubirea de vatră eternă rămâne

Și nu poate fi înlăturată de nimeni.

Gândurile se îndreaptă spre casă

Mă așteaptă pământul,luna,soarele,

Grădina, livada cu vișini, florile,

Întregul univers mă așteapră acasă.

Articole asemănătoare