Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Nicolae CORNESCIAN: Din altă viață

    Nicolae CORNESCIAN

     

     

    Din altă viaţă

     

    era prea mult spaţiu în acel loc
    lutul dospea în sicomori precum măduva vie
    modelată de brize şi lumini tăioase
    se înălţa
    ocupa tot ce putea cuprinde privirea
    deforma lizierele presupuse
    le îndepărta ca pe nişte fâşii mişcătoare
    împresurate de acel cer
    ce părea că putea fi atins
    cer din care se scurgea apa

    râuri adumbrite de frunze şi mierle
    de stane arcuite aşijderea podeţelor
    pâraie ce nu-şi încetineau zorita lor curgere
    de parcă din tot ce dura dintotdeauna
    doar albastrul înaltului definea infinitul
    albastrul ochilor tăi reflectându-mi privirea
    un azur arzător ca dintr-o altă viaţă
    cu anini identici
    repetaţi neîncetat
    cu fagi şi molizi anulând hotare
    cu prea mult spaţiu pentru un singur loc
    şi prea mult prezent pentru amintire

    prea multă lumină confirma realul
    conferea strălucire stâncilor tăioase
    sedimentelor rezultate din materie moartă
    existenţe apuse cu mii de ani în urmă
    poate chiar şi trupul meu dintr-o viaţă anterioară
    trupul tău încă din acele vremuri în care
    stăpâneam toate întinderile
    chiar şi cele de acum

    atingeam piatra adumbrită de palma ta
    netezimea şi apropierea dorită
    similară mâinilor tale ce îndepărtau rădăcinile retrase
    eliberau locul tihnei de întunecimile de prisos
    te atingeam doar ca să simt cât de uşor era totul
    asemenea absenţei izbăvitoare de osândă

    e aurul legăturilor noastre de peste timp
    spuneai recunoscând inelul încrustat în stei
    spuneai că acum ne uneşte doar partea sa nevăzută
    sub acest cer diferit pentru fiecare din noi
    pe aceste poteci din pădurea eternei întoarceri
    vorbeai de răsfrângeri repetate la nesfârşit
    de păreri confirmate doar de prezenţe străine
    întâlnite în rărişurile din care lipsea o mare parte de pământ
    pomeneai de caverne văzute şi de altcineva
    de fiecare dată când treceam alături şi preferam să tac

    ascultam cum prin apropieri obturate de alte stânci
    cădeau pietre
    ca nişte inimi în care pulsa apa adâncurilor
    ca aeroliţii izbind mestecenii uscaţi
    ocolind orice formă vie
    înălţându-se când îmi vorbeai de focul ce confirma absenţa
    de cenuşă devenind pământ
    pământul vieţii viitoare  

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5