Nicolae Vălăreanu Sârbu

Poem

Drumul pe care-l caut

Să pot citi fiecare cută a frunţii,
să-ţi duc în deşert neliniştea şi frigul,
apoi să te retragi în tăcerea mângâierii
unde se varsă gândul în lumină
şi chinurile nedrepte în iertare.

Să îmbraci adevărul de sărbătoare
şi să-l dăruieşti întreg
iar apoi să te hulească toţi,
pentru că nu te-ai ridicat deasupra
în criza de identitate.

Să zdrobeşti capul şarpelui
privind fascinat către lupul alb,
iată drumul pe care-l caut.