Nicolae Vălăreanu Sârbu
Poeme întrebare

Întrebare 1

Eu cu cine mă identific
şi cum o să mă părivesc în ochi,

în ce cuvinte mă exprim
şi-n ce fel mă reprezintă.

Sufletul meu se tot înalţă
ca o coloană fără sfârşit,

inima din interior urcă şi ea
cu drapelul naţional în sânge

şi chiar înainte de a fi român
sunt esenţa unui neam istoric
care nu aşteaptă mărinimie
dar tolerează prea mult
acţiunile duşmane.

Mai simte cineva acest lucru
Ori trebuie să-mi fac probleme?

Întrebare 2

Sunt înzeit în tine
iubire întrupând
ori
desăvârşită lumină-n mugurii
din inima cuvântului.

Dar cine mă cheamă şi lasă
sămânţă să-i fiu,
germinaţie înaltă
în carnea de lut?

Şi cine-mi citeşte sufletul
scris pe pânza vremii?

Nu ca o poveste
ci ca pe o cetate zidită
în trup de nisip!

Întreb

Mă întorceam din moartea trecută
pe jos,
n-am mai găsit casa, o dărâmaseră
de teama încorporării prea devreme.

Întreb
nimeni nu-şi amintea de numele meu,
toţi mă priveau ştergându-se la ochi,
le dădea câte o lacrimă
de bucurie ori de întristare
şi plecau nehotărâţi
înspre moarte.

Nu ştiu dacă tot pe jos…

Sibiu, 14.11.2016.