O, IARNĂ CE NU MAI VENEAI…
Autor: Monica Gherghel-Răduţlnvitaţie la lectură
- O, iarnă ce nu mai veneai,
- Cum de-ai sosit așa, deodată?
- Te-ai rătăcit o vreme, poate,-n rai,
- Când tu erai atât de așteptată…
- Ne întrebau copiii unde ești,
- De ce nu ai venit nici de Crăciun…
- Și le citeam de tine din povești
- Și-acum copiii fericiți ne spun
- Că Dumnezeu pe ei i-a ascultat,
- Ei, ce-au trimis dorința lor spre-o stea…
- S-au tot gândit că poate hoții ți-au luat
- Desagii încărcați cu fulgi și nea…
- Și n-ai mai vrut să te arăți stingheră,
- Fără podoabele lucrate cu dalta ta cea fină,
- Dar ai adus, în clipa efemeră,
- Atâta încântare de alb și de lumină!
- Da, ai ajuns spre-a noastră bucurie,
- La săniuș, copiii toți aleargă,
- Că e târziu, ei nici nu vor să știe,
- Ar sta pe derdeluș ziua întreagă…
- Pădurea nu mai e întunecoasă,
- Că pretutindeni tu ai așternut
- Zăpadă din mătase prețioasă,
- Pe unde, ca o zână, ai trecut…
- Cât de-așteptată-ai fost, nu poți să știi…
- Și, pân‘ la urmă, te-ai înduplecat
- De-atâtea rugăciuni de la copii
- Și lupul… iată că nu te-a mâncat…
- Cum din bătrâni se știe și se spune
- Și-aproape vorba că nu se-mplinea,
- Mai că trecea și februarie anume,
- Fără să fi văzut un fulg de nea…
- Ne bucură venirea ta târzie
- Precum un dar dorit și nesperat,
- Numai șederea ta de-ar fi să fie
- În stare să ne-aline cât dor am adunat…
- Au fost și ani când ne doream să pleci
- Și timpul tău să fie perfect delimitat,
- În acest an… a fost cât cât să nu mai treci
- Și ne dorim șederea-ți să nu se fi-ncheiat…
- Vorbim cu martie să te mai lase,
- În văl de pudră albă să mai stai,
- Vorbim cu sobele ce ard în case,
- Ca prospețimea ta să ne-o mai dai…
- E februarie și, iată, ești aici,
- Răsfeți cu drag atâtea cete de școlari,
- Ești jocul bucuriei celor mici
- Și vis copilăresc pentru cei mari…
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Monica Gherghel-Răduţ
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
