– O ! mare…
Autor: George Ciprian Balanlnvitaţie la lectură
- – O ! mare, de ce plângi și ești așa-ntristată,
- Îți stau la mal și îți ascult suspinul —
- Ce-anume te-a lăsat de veci îndurerată
- Ori cine ți-a îndoliat destinul ?
- .
- Să știi că ești izvor de vie alinare,
- Ci-n freamătu-ți ce unduie durere
- Nu pot să înțeleg anume ce te doare
- Sau ce îți poate fi spre mângâiere !
- .
- Dar pot a socoti că ție-n consolare
- Îți ar prii — sperând să nu te superi —
- A-ți cuvânta acum cinstind a ta valoare
- Că nu îmi place a simți că suferi.
- .
- Ci-n veacuri de-ai ținut amoru-n ocrotire
- Mărturisescu-ți c-ai rămas sămânța
- Acelora ce-au tins prin el la întregire —
- Ce-nrâuri și-mi copleși ființa.
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: George Ciprian Balan
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
