Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 6 (126), Iunie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Omenirea are nevoie de adevăr, să ne reamintim de Heraclit

Primit pentru publicare: 26 Iun. 2019
Autor: Alexandru Florin ȚENE, membru al U.Z.P. R.
Publicat: 27 Iun. 2019
© Alexandru Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Adevărul din acest titlu îl scria Nietzsche pe la anul 1879, în timp ce, în perioada călătoriilor sale prin Europa, gândea la principiul translatării și al devenirii perpetue despre care Heraclit insista foarte mult.Principiul cosmic al trecerii de la ființă la neființă, că nimic în natură nu se petrece la întâmplare, Heraclit, filozoful grec presocratic,cunoscut ca Obscurul (Skcoteinos ) susținea că totul este supus legilor imuabile conduse de rațiune.Heraclit înțelegea realitatea universală a devenirii ca o unire și conciliere a contrariilor, indispensanile armoniei lumii.Binele și răul, frumosul și urâtul, dreptatea și nedreptatea îi privesc, în exclusivitate, doar pe oameni și aceste elemente își pierd întreaga semnificație în natură și animale. În univers nu există, cum spune Heraclit, nici început și nici sfârșit. Cosmosul în mișacrea sa  descrie cicluri precise și ele revin periodic.La fel ca celelalte animale, oamenii sunt produse ale naturii.Heraclit nu amintește despre divinitate, nici de zei. Sufletele lor nu este un principiu abstract, ci mai degrabă o reacție anorganică a lumii organice. Ființele sunt conduse de destin, pentru a se conserva, sunt împinse să învingă obstacolele, să intre în concurență, să lupte pentru existență. Polemos, adică conflictual este părintele tuturor lucrurilor.O luptă este dreptatea. Necesitatea, contradicția, chiar discordia stau la baza întregului, al totului. 

Acest tot intră și Europa cu oamenii ei. Această imagine pentru contemporani este cavalerismul, care își are originea în opera lui Herodot. Visurile vitejești ale cavalerilor continuă să germineze  în inimile băieților de astăzi. Foarte relevant pentru natura europenilor este modul acesteia de a cunoaște granița, iubirea este inseparabilă de cultură și deci de sufletul europeanului.

Funcția pur fizică a sexualității nu cunoaște frontiere, dar iubirea este inseparabilă de cultură și de sufletul poporului. Pe pământul Islamului sau în țările din Asia nu este cea pe care o dezvăluie legenda frumoasei Elena, cea a Andromacăi sau a Penelopei, cea  a a lui Guenievre din romanele lui Chretien de Troyes sau din poemele lui Louise Labe.

Întreg demersal lui Heraclit se rezumă la cunoaștera rațiunii care guvernează toate lucrurile.El nu cunoaște pesimismul, nici lamentariile în fața necunoscutului și misterelor vieții. El insist ci spune: “Poporul trebuie să se lupte pentru lege ca pentru zidurile cetății. “, la care mai adaugă: “Un singur om valorează pentru mine cât zece mii dacă este cel mai bun. “

Atitudinea lui morală era construită din detașare și eroism în fața inevitabilului. Nietzsche citindu-l pe Heraclit a concluzionat: “Lumea are pentru totdeauna nevoie de adevăr, iată de ce este nevoie pentru totdeauna de Heraclit “.