Ben Todică, Australia

OMUL ȘI CONȘTIINȚA
Există iubire sexuală și iubire profundă…

•                 Vorbind de conștiință, cred că e diferența între creierul femeii și cel al bărbatului? Din experiența mea, e să fugi din fața ei, însă ca gândire e o simfonie pe când cel al bărbatului e un fel de Rap Music. Femeia domină partea stângă a creierului pe când bărbatul dreapta, mersul la vânătoare. Ca religie, fiecare trebuie să-și găsească calea spre Dumnezeu. Orice religie care pompează doctrina nu e religie. Eu de când am deschis ochii, am intrat prin curiozitatea mea în dialog cu Dumnezeu și sunt până azi. Consider o binecuvântare că am rămas copil și voi continua să mă joc de-a viața până mor. Am descoperit de-a lungul ei că, pentru a ne fi de folos călătoria după adevăr, trebuie să învățăm cum să ne comportăm, deoarece evoluția societății în termeni imperiali/absoluți duce la dispariția adevărului.
•                   Privind și trăind azi în fața calculatorului, am început să caut și să-mi explic situația în care mă aflu. Luând exemplul construcției lui, eu fiind expert și în electronice am găsit cea mai reală metaforă pentru a-mi explica existența la zi. Ca să iau exemplu o persoană sau milioanele de posesori de telefoane mobile și calculatoare nu cunosc cum funcționează interiorul electronic al aparatelor lor, însă ei cred tot ce văd pe ecran și iau ca real. Dacă am mări suprafața ecranului, am ajunge să vedem că e formată din puncte mici de diverse culori după necesitatea imaginii de pe ecran numite „pixels”. Acestea sunt puncte luminoase sau negre (stinse) dar pentru posesor ele nu există. Pe noi ne interesează să corectăm fotografiile luate cu telefonul, să scriem texte și să le trimitem prietenilor etc. Habar nu avem de câmpurile magnetice și electrice că se produc în circuitele integrate din interior. Deci ecranul ascunde adevărul, adevăratul proces care ne dă nouă senzația că vedem persoana din țara vecină, proces de care noi nu avem nevoie să știm.
•                 Dacă ni s-ar cere să construim interiorul telefonului pornind de la pixelii de pe ecran ne-ar fi imposibil să-l gândim, să-l concepem. Deci, pornind de la acest concept, dacă în spatele ecranului se ascund circuitele electronice, atunci în spatele realității omului se ascunde CONȘTIINȚA și în jurul ei conștiințele obiectelor, ale ființelor și ale întregului mediu natural.
•                 De unde vine conștiința? Conștiința a existat înaintea apariției mele ca trup fizic. Mai avem respect pentru ea dacă o distrugem în fiecare zi prin acțiunile noastre? Un amic spunea că ulciorul nu merge de multe ori la fântână – oare cât o să le meargă ăstora care ucid și prădează? Efectul regulei de trei simple imaginată de mine prin intuiție, eu îi zic Justiția Trinitară, justiția universului se va revarsa peste neamul tău, al păcătosului. Sunt fenomene pe care nu le înțelegem ca fiind iubire, culori, muzică etc. Încearcă să-i descrii culoarea roșie unui Daltonist. Nu poți decât să-i direcționezi privirea către un trandafir. Deci Conștiința e fundația existenței și EA lucrează.
•              Deci, ce vedem în jurul nostru e o ficțiune adaptată și înțelegerea acestui fapt (ipoteză, dacă vreți) ne spune Donald David Hoffman, (psiholog cognitiv american și autor de științe populare, profesor la Departamentul de Științe Cognitive de la Universitatea din California,) te poate duce spre adevăr sau nebunie și ce-i mai tragic e că nu vom ști poate niciodată. Ce senzori a dezvoltat evoluția ca să ne ajute să percepem realitatea (ne spun și alți specialiști în temă), răspunsul este ZERO. Ce vedem este ceea ce avem nevoie să vedem pentru a ne reproduce, pentru a ne înmulți și perpetua. Totul a curs NATURAL. Atunci de ce nu îi amendăm pe cei ce vor să schimbe natura lucrurilor. O persoană care vine și îmi spune că negrul e alb trebuie dus la un specialist și ajutat. Devine un pericol pentru societate.
•                 Ca să devin conștient de mine, să mă trezesc a trebuit să cad pe pirostrie să-mi frig fundulețul, să acumulez cât mai multe cunoștințe din mediul în care am deschis ochii, realizând în final că toate vin din CONȘTIINȚA UNIVERSALĂ UNICĂ. Când vorbim de conștiință, ea nu se aplică memoriei, învățării, rezolvării de probleme, inteligenței, orgoliului sau oricărei alte agenții ale minții. Dacă vreau cunoștințe despre mine trebuie să le culeg singur. Să mă frig. Dacă vreau o poveste despre mine trebuie s-o construiesc. Specialiștii ne spun că dacă privim în creier vom vedea o colonie de neuroni care sunt conștiințe din conștiința fundamentală, iar atunci când nu îi mai observi dispar precum fotonii din acceleratorul elvețian. Acum câteva zile am ascultat-o pe Angelina Jordan cu o piesă nouă compusă de ea care mi-a spulberat praful de pe toți neuronii tinereților mele, ai iubirii prin muzică și timbrul vocii ei, a emoției transmise care stăteau uitați într-un colț de mult uitat al universului. Piesa se numește: Iubire, nu mă lăsa să plec.
•                Matematica este scheletul cunoștinței universale – oasele. Spațiul și Timpul sunt o fracțiune din infinitatea posibilităților. E un concept uman. În alte lumi din univers pot exista o infinitate de astfel de concepte chiar și de culori. Femeile au patru senzori pentru percepția culorilor în comparație cu trei la bărbați. Ele văd nuanțele diferit decât ei. Ce vreau să spun este că toate aceste descoperiri ale științei contribuie la progresul civilizației. Dacă nu ar fi fost formulele de calcul ale lui Faraday și ecuațiile lui Maxwell, noi nu ne-am fi schimbat felul de gândire și am fi descoperit neutronii și fotonii ce compun lumina și mai târziu Einstein a explicat efectul fotoelectric și de aici noul mod de gândire care a contrazis vechiul mod Newtonian.
•             Deci. Folosind metafora tehnologică digitală a calculatorului, fața mea este poarta conștiinței mele. Noi putem crea o singură poartă spre conștiința universală prin copiii noștri, ne spune Hoffman, dând naștere copiilor creăm porți de intrare în conștiință. Cu fiecare nou născut, noi întâlnim o nouă personalitate, o nouă conștiință. Prin mine îl privesc pe fiul meu, prin chipul meu conștiința mea privește conștiința fiului meu. Alte modalități nu cunoaștem încă.
•              Ca să descoperim alte porți de accesare a conștiinței în afară de cele ale urmașilor noștri, să zicem pe calea drogurilor (ce se întâmplă în acest caz conștiința noastră se desparte în două sau mai multe porți spre alte lumi), vom crea noi instrumente de a citi viața. Deci, prin droguri obținem noi construcții, noi căi de comunicare cu alți agenți ai constiinței. Oare asta încearcă să facă cei de la Bruxelles când vin cu tot felul de propoziții împotriva naturii culturilor din care e formată Europa? Noi nu vedem natura așa cum e, ci îi impunem să arate cum o vedem. Oare partea de nord a Europei având acces la droguri mai mult decât restul, vorba lui Terence McKenna și-au ars creierii și confundă cu ușurință natura lucrurilor. Spațiul și timpul sunt unități de măsură create de percepția noastră. De fiecare dată când îmi întorc capul cu privirea afară din direcția ta și nu te mai văd trebuie să te descompun din imagine și de câte ori revin cu privirea spre ține trebuie să te recreez. Obiectul văzut de mine nu este același cu cel văzut de ține. Eu văd mașina ta altcum. Asta îmi aduce aminte de gluma cu soția care își prinde soțul acasă cu una în pat și el strigă: „Mamă, nu sunt eu!”
•                De ce ne războim pentru posesii? Pentru aceste obiecte care există doar când le privim și în rest ele există doar în imaginație. Biserica are și ea explicațiile ei bune – există și lucruri fără sens. Când trupul nostru moare, conștiința dispare din el. Deci, ce sunt? Sunt ceea ce creez în zbor și dispar într-o secundă? Dacă gândesc în metafora tehnologiei digitale de azi așa poate fi. Noi fiind autorii spațiului și măsură a timpului, devenim proiecții ale conștiinței modelului de azi. Sigur peste 30 de ani când vom ajunge să trăim în alte societăți  și noi invenții tehnologice, vom avea noi interpretări ale vieții. O valoare nu există dacă nu o măsori, iar actul observării este un act al creației.
•              Care e rolul iubirii, al atașamentului? Există iubire în sensul sexual și iubire profundă. Iubirea e fundamentală. Nu degeaba există porunca: Iubește-ți aproapele ca pe ține însuți! Dumnezeu e EXISTENȚA – A FI. Suntem autorii spațiului și ai timpului nostru. Multe cărți așteaptă ca să fie scrise. Conștiința se ascunde, se refugiază în trupul nostru. E posibil ca noi să nu vedem adevărul pentru că observăm viața cu instrumentele puse la dispoziție de evoluția la zi.
•                Percepția realității e pe cale de a duce la dispariția speciei. Cu excepția, după cum spune teoreticianul Graham Hancock, a salbaticilor din jungla amazoniană care adaptându-se la realitățile naturii vor supraviețui dispariției civilizației. Toate organismele ce sunt interesate doar în a mânca vor supraviețui.
•                Evoluția nu îi favorizează pe cei cu inteligență artificială sau dezvoltare supertehnologică cum credem, ci asta se întâmplă din cauză că refuzăm să MAI vedem lumea din jur la adevărata ei valoare. Logica, Justiția, Științele, Specialiștii trebuie reinventați. Trebuie avut curajul la o trezire a REALITĂȚII. Dacă toți cei care folosesc calculatoare ar trebui să știe și cum funcționează un calculator în interiorul său, ca să-l utilizeze, niciodată nu va mai fi atât de popular. Spațiul din jur NU este ecranul tău, iar obiectele de pe ecran sunt doar iconițe, obiecte din apartamentul virtual pe care tu le organizezi după pofta și esteticul imaginației tale. Calculatorul e doar un instrument ajutător așa cum e lopata, bastonul sau creionul. Nu e VIAȚA ta.
•                 Realitatea este o mașină intensă în care se întâlnesc o multitudine de conștiințe din jurul nostru care își produc una alteia trăiri și experiențe, se confirmă una pe altă. Odată ce ne luăm atenția de la conștiințe apar MISTERELE prin care vom descoperi adevărata realitate.
•                 Cât de important este CUVÂNTUL și cât de important este Dumnezeu, vom afla cât de curând.
•                 S-a ajuns la o îmbârligare a minților într-un hal fără de hal: evenimente tehnologice în care spațiul și timpul nu mai sunt fundamentale. S-a dat drumul la tot felul de perversități, obscenități, violențe, permutații decorative sunt tot mai mult la modă azi devenind proiecții ideale și impuse ale agenților conștiinței, ele fiind născute din rețeaua agenților negativi din conștiință. Acesta este un program de manipulare (software) pe care odată ce îl cunoști te poți juca cu sufletul, spațiul și timpul cum dorești.
•                  Dacă vrei să călătorești între galaxia Andromeida, continuă Hoffman, îți va lua azi în sistemul Spațiu/Timp 2,4 milioane ani lumină. S/T este doar un sistem artificial. Dacă folosim un alt sistem/program care ocolește sistemul S/T POȚI AJUNGE ACOLO ÎN CÂTEVA MINUTE. S/T și Quantum teory sunt foarte adânc legate. S/T este o structură săracă și trebuie abandonată. Evoluție și Realitate.
•               Evoluția este o teorie precis matematică care confirmă contribuția ei la Conștiința egală cu precis „0%”, realitate obiectivă. Deci Spațiul și Timpul sunt o invenție a omului pentru a măsura realitatea înțeleasă de om. Proprietățile fizice nu există dacă nu sunt observate. Spațiul și Timpul nu există dacă nu te uiți la ele. Ele sunt descrieri pe care le folosești doar atunci când ai nevoie. Atunci eu mă întreb: Viața e o TROPĂIALĂ, PLUTIRE ori VISARE?
•                  Eu cred că doar prin VIS putem deschide noi porți spre alte conștiințe. Doar în vis mă pot întoarce cu spatele la tren și el nu mă calcă. Atunci, domnule Ronald Hoffman și matematica e o convenție/invenție umană și nici ea nu există neobservată. Nimicul din care e format universul este Dumnezeu, iar restul constelațiilor cu stele și planete sunt gângurelile LUI. Găurile negre sunt sughițuri prin care universul nostru se întoarce pe dos precum haina, născând noi universuri în INFINITUL CONȘTIINTĂ. E timpul să ieșim din GAȘCA Europa.
•              Moartea este scoaterea măștii de pe față, a ochelarilor, a căștii IA și trezirea la realitate. În concluzie: OMULE, E POSIBIL SĂ FII FERICIT PE PĂMÂNT! SĂ GUSTI DIN EXPERIENȚA VIEȚII CU CARE AI FOST DĂRUIT.

                Ben Todică din Australia, eseu ajuns în Antologii prin doamna Valentina Lupu, Vaslui, 8 iunie 2023.