Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026
Precum din cer…
- Precum din cer când stinge-se o stea,
- Într-un sfârşit din înălțimi desprinsă,
- Aşa şi anii-i pierd în viața mea
- Care cândva şi ea va fi fost stinsă.
- .
- Că viața mi se scurge-ncet, încet,
- C-am mai pierdut din anii mei vreunul,
- Își are rostu-n ea ca să mai cred
- Când noi ne ducem unul după unul ?
- .
- Ori v’un folos anume s-aspirăm
- La cerul nopții împânzit cu stele
- Când noi privindu-l vrem să ne-nălțăm
- Cu sufletul, acolo, între ele ?
- .
- C-al vieții-i fir de-i este rezolut
- Şi chiar deși nu-şi ştie viitorul,
- Întru răstimpul vieții sale scurt
- Nu moartea îşi prevede trăitorul ?!
- .
- Sunt întrebări după-ntrebări ce vin,
- Iar cea din urmă-i cea mai strivitoare
- Căci ea privește-al omului destin
- Ce se consacră vieții următoare
- .
- Cum este cunoscut c-acelaşi curs
- Al vieții fiecare îl urmează
- Precum e-atunci când timpul i s-a scurs
- Cealaltă lume îl acaparează.
- .
- Iar de-ai fi vrând în judecata ta
- Ca, tu, să recunoști această lege,
- De ce nu-ți cadă drept natura sa
- Prin taine lesne-a o putea-nțelege ?!
- .
- Că al tău unic trai de pe Pământ
- Îți este dat ca din amărăciune
- Să-nveți, gândindu-te la Cela sfânt,
- Ce roade-ți poate da spre-nțelepciune.
- .
- Și c-a ta viață ține nu mai mult
- Decât cât întru marea-I socotință
- Găsit-a ca-i trăit destul și-atât –
- Într-o nejosnică necuviință.
- .
- Ca tocmai între stele să ajungi
- Cu sufletul, acolo, sus departe
- Și deznădejdea veșnic s-o alungi
- Și să te-mbeți de viață făr’ de moarte.
- .
- În locul fericirii-n care toți
- Se bucură de veșnica Lumină
- De dup-a Raiului de aur porți
- A îndurării Cerului grădină.
- .
- Că-n Universu-ntreg de răscolești,
- Nicicând a Raiului v’o rază-ntinsă
- Vei reuşi ‘nadins ca să găseşti
- În veşnicia-ntreagă, necuprinsă,
- .
- Decât cu-a tale inimi propriu preț
- Ce după moarte-i dăinuie esența
- Și când la ce-i lumesc întru îngheț
- Îi vei uita în urmă-ți existența.