Volumul pare să fie construit sub forma unui dialog poetic între un „Iubit” și o „Iubită”, fiecare poezie începând cu aceste vocative. Această structură amintește de tradiția epistolară a poeziei romantice, unde schimbul de scrisori devine un mijloc de exprimare a sentimentelor profunde. Această abordare conferă autenticitate și intimitate textelor, permițând cititorului să pătrundă în universul emoțional al celor doi poeți.Armonii Culturale

• Ioan Romeo Roșiianu este cunoscut pentru explorarea temelor existențiale, precum relația dintre creator și moarte, solitudinea și alienarea. Poeziile sale sunt adesea caracterizate de o revoltă lirică și o căutare a sensului în fața efemerității vieții. Poezii pentru sufletul meu
• Liliana Moldovan, pe de altă parte, aduce o perspectivă sensibilă și profundă asupra iubirii și a dorului, evidențiind frumusețea și complexitatea sentimentelor umane. Stilul său este caracterizat de o delicatețe a expresiei și o atenție deosebită la detalii.Poezii pentru sufletul meu+1Poezii pentru sufletul meu+1
• Prin îmbinarea celor două voci poetice, volumul oferă o experiență lirică completă, în care cititorul este invitat să reflecteze asupra propriei existențe, a iubirii și a sacrificiilor pe care aceasta le implică. Structura dialogică și temele abordate conferă textelor o profunzime emoțională care rezonează cu experiențele personale ale fiecărui cititor.
• „SCRISORI și alte sACRIFICII POETICE SCRISE ÎN VERSURI” este o lucrare care merită atenția iubitorilor de poezie, oferind o explorare sinceră și profundă a sentimentelor umane. Prin colaborarea dintre Liliana Moldovan și Ioan Romeo Roșiianu, volumul reușește să creeze un dialog liric autentic, care invită la introspecție și empatie.
• Pentru cei interesați de alte lucrări ale Lilianei Moldovan, „Pași prin bibliosfera. Volumul I” este o recomandare potrivită, oferind o perspectivă asupra universului său literar.
• Volumul Scrisori și alte sacrificii poetice, semnat de Liliana Moldovan și Ioan Romeo Roșiianu, se constituie într-un proiect liric dialogal, articulat în jurul ideii de corespondență poetică și confesiune afectivă. Cartea se încadrează în tradiția epistolară a literaturii române, dar o revizitează printr-un filtru contemporan, în care tonul melancolic, tensionările erotice și interogațiile existențiale se împletesc cu o poetică a suferinței și a purificării prin cuvânt.
• Dialogul poetic ca formă de asumare a alterității
• Un prim aspect remarcabil în această construcție este valorificarea schimbului epistolar ca strategie poetică. Nu asistăm doar la o simplă alternanță de voci, ci la o dublă oglindire – fiecare scrisoare, fiecare poem funcționează ca un ecou și totodată ca o răsturnare a precedentului. Erosul, suferința, dorul, jertfa devin monede de schimb între cei doi autori, dar și forme ale unei autodevoalări controlate.
• Liliana Moldovan aduce în acest dialog o voce feminină profund lirică, marcată de tandrețe, dar și de o interioritate frământată. Textele sale evocă o sensibilitate care recuperează temele poeziei de dragoste tradiționale, dar le inserează într-un spațiu marcat de criza sinelui și de nevoia regăsirii spirituale. De cealaltă parte, Ioan Romeo Roșiianu contrapune o voce mai gravă, aproape hieratică pe alocuri, în care jertfa, iubirea și scrisul sunt interdependente și asumate ca forme de sacrificiu poetic.
• Sacrificiul – temă axială
• Titlul volumului introduce explicit conceptul de „sacrificiu poetic”, sugerând că fiecare poem este o formă de ofrandă – nu doar în sensul tradițional al unei jertfe pentru iubire, ci și ca renunțare la ego în favoarea comunicării autentice. Poezia devine astfel un teren al vulnerabilității asumate, al expunerii deliberat dramatizate, în care cuvântul capătă valoare cathartică.
• Această idee este accentuată de structura volumului, care favorizează un crescendo al tensiunii lirice, cu poeme care devin treptat mai dense, mai gravate în memorie, mai aproape de un patos controlat. Între iubire și moarte, între prezență și absență, cei doi poeți construiesc un spațiu intermediar, în care limbajul poetic nu mai e doar expresiv, ci devine salvator.
• Valori stilistice și estetice
• Din punct de vedere stilistic, volumul impresionează prin unitatea sa tonală, în ciuda dualității autorilor. Ambii folosesc un registru liric sobru, rafinat, evitând excesele și preferând construcțiile limpezi, aproape incantatorii. Imaginile recurente – focul, sângele, cerneala, tăcerea – creează un imaginar puternic coerent, care contribuie la o atmosferă de sacralizare a trăirilor interioare.
• Lexicul este adesea livresc, cu trimiteri culturale discrete, dar bine integrate: există o permanentă tensiune între sensibilitatea confesivă și tentația construcției poetice riguroase. Este un echilibru dificil, dar reușit: poezia nu alunecă nici în gratuitate retorică, nici în exhibare afectivă.

Al.Florin Țene