Se în iernează acum  Doamne,
Peste sufletul meu cad troiene
Char dacă mă mai uit după Doamne
Ele îmi spun bătrâne Țene

Au trecut anii și acum ninge
În sângele  meu obosit în vene
Mai aprind un vers, dar se stinge
Când sub poeme semnez Țene.

M-au obosesc troienele prin care trec
Iubitele îmi alunecă în sânge alene
Clipele în noapte nu mă mai petrec
Dispar când aud Ielele strigându-mă  Țene.

Am obosit Doamne de atâta drum
Focul mi-a ars și ultimele pene
Drumul meu e presărat de scrum
Mi-a ars în timp și numele Țene.

Mă zbat prin troene, Doamne mă zbat
Unii spun și-acum că-s plin de lene
Nu știu că în piep încă îmi mai  bat
Opt decenii sub numele de Țene.

Al.Florin Țene