Jan TRISTEA

(De)Venirea

(2)

scap în Mine
ceea ce-am fost
Ieri
Azi
încep a stivui munţi de cristale
nevăzuţi nici de mine
şuvoaie de viață extrag din Tine
cu ele îmi adaug ponderabilitatea
fiind măsurat
aştept aştept ori cinci plus doi
continuu fără să aştept
între Timpuri
de braţe mă dezleg
și
încet mă îndepărtez de Tine
mereu alerg
mereu
înspre Eu
senzații de atingeri divine
le sorb aieve
maturizând obrajii sub alintare
atingeri în repetare
descântece profetice
de Nymphae
coborâte din grote
mă ocrotesc
și
pierd din puritate
sub haosul rătăcit de împlinire
dorinți nepercepute
scap în Mine
şi nu mai sunt
ceea ce-am fost
Ieri
învăț de la Tine
Azi
să-mi organizez
(De)Venirea