Jan TRISTEA

 (De)Venirea

mă apropii de Timp să pun poartă
deschisului spre deschizișul
Neperceptibil
prin gânduri trec spre gândiruire
să descopăr Infinitul
Perceptibil
sorb cu nesaț fără de sfârșit
Nesfârșitul
nemăsurat
aștept aștept ori patru plus unu
atât aștept
și mă dau vouă
la 9
absoluta-mi Puritate
o pierd treptat
la 7
devin măsurat
și
încep să urc
de Poruncă ascult
alerg în sus
împins de hăul nevăzut
(mă) scap în Mine
(și nu mai sunt)
ceea ce-am fost
(de) Ieri
(mă uit la Tine)
(de) Azi
învăț
(De)Venirea!